004 Tu esti Cel vrednic de marit

Tu eşti Cel vrednic
De mărit,
De-aceea-Ţi cânt mereu,
Că-n viaţă Tu m-ai cârmuit,
Puternic Dumnezeu!
De-am fost
Vreodată strâmtorat,
La plânsu-mi rugător
Tu mi-ai adus pe loc şi sfat
Şi mână de-ajutor.

Cum Te-ar uita-al
Meu suflet,
Tată sfânt!
Te’nalţ şi-Ţi cânt
Şi-ascult de-al
 Tău Cuvânt.

Zăceam bolnav,
Slab şi zdrobit,
Plângând nemângâiat;
La strigătu-mi Tu ai venit
Şi-n grab’ m-ai alinat;
Când prigonit de omul rău,
Nu ştiu ce să mai fac
Tu-mi dai sfat
Din Cuvântul Tău;
Să rabd, să iert, să tac.

M-am abătut
Din drumul bun
Al sfintei Tale voi,
Şi-a fost de-ajuns
Ca eu să-Ţi spun
Că vreau să vin’napoi,
Sărac, bolnav şi prigonit,
M-ai luat cu braţ vânjos,
Mi-ai arătat cât m-ai iubit,
Prin Fiul Tău, Hristos.