005 Doamne cine Te iubeste

Doamne, cine Te iubeşte
Este-n veci un fericit!
Liniştit se odihneşte
Sufletul cel mântuit
Harul Tău revarsă-n oameni
Negrăit de dulci simţiri;
Tu în inimi pace semeni
Cu-ale Tale fericiri

Ce nespusă bucurie
Că Te-avem ca bun Păstor!
Tu ne-adăpi cu apa vie
Din cerescul Tău izvor
Tu ne dai păşune verde
Şi pe munţi înalţi ne sui;
Turma-n Tine se încrede,
Alt Păstor ca Tine nu-i

Tu ne-ncarci cu-a Tale daruri
Ca să fim îmbogăţiţi
În locaşul Tău de-a pururi
Vor fi toţi cei mântuiţi
O, avem înc-o dorinţă:
Faţă-n faţ-a Te vedea!
Fie dup-a Ta voinţă,
Vie-mpărăţia Ta!