005 Dragoste divina

Dragoste divină,
Voie dă-mi şi mie
Ca aşa-n nevrednicie
Să privesc în raza-Ţi
Ce de sus răsare,
Încălzind pe orişicare!
Buni sau răi, sunt ai Tăi,
Nu te uiţi la cine,
Tuturor faci bine...

Aer, mări, uscaturi,
Oglindesc cu toate
Uimitoarea-Ţi bunătate!
Marea Ta răbdare
Către toţi se-arată
Tot mereu mai minunată!
Unii spun: ,,La ce bun
Multa-ngăduinţă?”
- E spre pocăinţă!

Pentru-a Ta iubire
Nu găsim cuvinte,
Ea nici nu încape-n minte…
Zi cu zi îngădui,
Laşi nerăzbunate
O mulţime de păcate;
Tu arăţi către toţi
Milă şi iubire
Fără părtinire!

Rareori vreunul
A primit vreodată
O răsplată după faptă;
Bucuros, Părinte,
Tu ierţi pe oricine
Când se-ntoarce către Tine!
Când strigăm sau oftăm,
Inima-Ţi de Tată
Este-adânc mişcată...