009 In toate cate vad

În toate câte văd
E mâna Celui sfânt,
Oriunde-n ceruri m-aş uita
Şi-oriunde pe pământ.
Destul ca să privesc
Splendoarea pusă-n zori,
Sau să mă plec
Să desluşesc
Minunea unei flori.

În toate câte-aud
E glasul Său divin,
De nesfârşite armonii
Tot lucrul Său e plin.
Destul ca să ascult
Un tunet de zenit,
Sau păsărele ciripind
Pe ramul înflorit.

În toate câte-or fi
Pe-al veşniciei zbor,
Acelaşi nume vom citi
Şi Domn şi Creator.
Destul că heruvimi
Mărirea-I vor purta,
Sau că săpaţi în palma Lui
Şi noi ne vom afla.