012 Ce mare este Dumnezeu

Ce mare este Dumnezeu
Şi cât de necuprins!
Mai sus de cer
E tronul Său,
De dragoste aprins.

În faţa Tatălui ceresc
Fii vesel şi senin,
Căci norii
Care te-ngrozesc
Cu ploi de har sunt plini!

Prin ochii
Necredinţei, orbi,
Nimic nu poţi s-aduni,
Doar prin credinţă
Poţi să sorbi
Cereştile minuni!

Nu-L judeca
Pe Dumnezeu
Prin simţuri omeneşti,
Căci mult mai sus
E planul Său
Şi faptele-I cereşti!

Priviţi cum
Se-mplinesc acum
Atâtea profeţii!
E-amar al
Pribegiei drum,
Dar vine marea zi!