012 Iubirea Ta e tain-atat de mare

Iubirea Ta e tain-atât de mare,
Cine-ar putea cuprinde a ei  zare?
Ea depăşeşte-azurul cel ceresc,
Deci cum, cu ochiul meu
Putea-voi oare
Să o privesc?

Deşi, o, Doamne, nu pot înţelege,
Din inimă cu drag Îţi voi alege
Un cânt de laudă:
“Fii în veci slăvit!”
Prin Tine azi, prin har,
De aspra Lege
Sunt izbăvit

Toţi îngerii din ceruri Ţi se’nchină,
Slăvind, cinstind iubirea Ta sublimă:
Plecându-se ’nainte-Ţi Te măresc;
Şi eu, din ea, spălat de orice vină
Mă’mpărtăşesc!

Ajunşi în cer, nespusă fericire,
Cunoaşte-vom izvorul de iubire;
Te vom cânta, lăuda necontenit,
Strigând cu toţi,
Uniţi cu’ntreaga fire:
“Să fii slăvit!”