014 Cate privim cu ochii nostri

Câte privim cu ochii noştri,
Toate le-om lăsa
Toate-s deşertăciune,
Câte pofteşte inima.
Unu stă-n veci,
Al meu sprijin şi stâncă
Dumnezeu, El nu se schimbă.

Tu vezi, Tu ştii şi acum, Doamne
Toate ca-n trecut;
La Tine nu-i schimbare,
Conduci universul.
Da, Tu-i nutreşti,
Tu-i înzestrezi cu toate.
Totuşi puterea nu-Ţi scade!

Sfânt eşti, Doamne,
Măreţe sunt lucrările Tale!
Izvorul înţelepciunii
Să sece nu poate,
Cine ai fost.
Eşti, şi pururea vei fi.
Până în veci neschimbabil!