015 Cand cerul nu era facut

Când cerul nu era făcut,
Când munţii
Nici nu s-au născut,
Stăteai demult
Pe tronul Tău:
Din veşnicii
Eşti Dumnezeu!

Oricâte mii de ani ar fi,
La Tine nu-s decât o zi...
Tu ştii cărarea tuturor:
Trecut, prezent şi viitor!

Suntem pribegi şi călători,
Plutind ca norii trecători,
Dar, cât suflare ne vei da,
Pe Tine Te vom adora!

Învaţă-ne să preţuim
Comoara clipei ce-o trăim!
Al vieţii noastre
Domn să fii
Şi să-Ţi slujim în veşnicii!