015 Cand prietenos straluceste

Când prietenos străluceşte
De sus mândrul soare,
Pe când se îmbracă livada
Cu flori în splendoare.

R:
Sufletul meu e pătruns
De acest gând:
Să laud pe Dumnezeu cel sfânt.

Când văd ramurile pomilor
De muguri pline,
Seara pe cerul senin
A stelelor mulţime.

Când m-adâncesc
În cercetarea Sfintei Scripturi,
Când văd că Domnul
Cu câte bunuri mă-nconjoară.