023 Cu rani si spini pe frunte

Cu răni şi spini pe frunte
Isus a suferit,
Pe muntele Golgota,
De oameni chinuit:
O, Tu, al nostru Mire,
De Tatăl preaiubit,
De sub păcat şi lege
Prin har ne-ai izbăvit!

Cu preţiosu-Ţi sânge
Păcatul mi-ai spălat,
De-acum nu voi mai plânge,
Căci m-ai răscumpărat
Nevrednic sunt de Tine,
Dar vin, căci m-ai chemat;
Nimic nu-i bun în mine,
Prin Tine sunt curat

Arată-mi a Ta faţă,
O, scump Mântuitor,
Şi-n toat-a mea viaţă
Doar Tu să-mi fii Păstor!
Şi dă-mi mare dorinţă:
‘Naintea Ta a sta,
Cu drag şi umilinţă,
Făcând doar voia Ta

Şi, drept recunoştinţă
Că Tu m-ai mântuit,
Predau a mea viaţă
Ca un copil iubit
Iubirea Ta slăvită
În veci n-are sfârşit,
Din mâna Ta cea tare
Nu voi mai fi răpit