029 O de-as avea eu limbi o mie

1. O, de-aş avea
Eu limbi o mie
Şi mii de buze să cuvânt
Pe tonuri mii o armonie
Spre slava
Celui pururi sfânt.
I-aş mulţumi de ce-a făcut
Cu mine, fiul cel pierdut.

2. O, de-ar suna
Glasul meu tare,
Să se audă pân’ la cer,
Căci sângele-mi
Ca-ntr-o vâltoare se zbate, Doamne, când Te cer.
De-ar fi toată suflarea mea
Un imn spre închinarea Ta!

3. De ce tăceţi puteri a mele?
Mai sus, mai sus,
Zburaţi mai sus!
Şi Domnului slujiţi cu cinste,
Drept mulţumire lui Isus.
Aşa sufletul, trupul meu
Să-L servească
Pe Dumnezeu.

4. Cânta-voi Ţie,
Doamne, imnuri
Cât voi putea rosti cuvânt;
Şi jertfa bucuriei mele
Ţi-aduc cât voi fi pe pământ.
Când buzele-mi
N-or mai putea,
Suspinul meu Te-a lăuda!