033 Al rugii ceas ce dulce-mi esti

Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti!
Din toate ostenelile,
Tu mă conduci la Dumnezeu,
Sa-I pot plânge necazul meu,
Şi când durerea e mare,
Isus îmi dă uşurare:
//: Mă scapă din primejdie,
În timpul de rugăciune. ://

Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti!
 Când Domnul din înălţime
Binecuvântă pe-aceia,
Care ‘nainte-I s-a pleca.
El zice: ,,Căutaţi faţa Mea,
Cuvântul Meu v-a mângâia!”
//: Deci Lui îi dau durerile,
În timpul de rugăciune. ://

Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti!
În întristări mă mângâie,
Cât timp aici călătoresc
Şi către cer cu dor privesc.
Atunci acest cort de pământ,
Va fi aruncat în mormânt;
//: Dar şi-n cer îmi voi aminti;
Timp dulce, de rugăciune. ://