056 Intregul soare joaca-n stropi de roua

Întregul soare joacă-n
 Stropi de rouă
Şi Tu în inimi poţi să locuieşti
E o minune ce e veşnic nouă
Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti

Mi-e gata inima să cânte Ţie,
Al lumilor Poet slăvit!
Poema Ta este o armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit

Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit
Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,
Dar glasul Tău
Rămâne-n veci iubit

Fulgerător, lumina se abate
Din cer în cer, găsindu-şi calea sa
Dar planul vecilor
De-a-drept străbate
Un duh mânat de însăşi Raza Ta

Se mişcă tot cum
Nu se poate spune
Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;
Dar lângă Tine îmi găsesc
O lume
Ce-mi satisface noul simţ ceresc

Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu
Veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci
Cu haine neurzite
Şi doar pe noi
Cu veşnice schimbări

Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire
Şi-ai ispăşit călcările de legi
M-a biruit Isuse-a Ta iubire!
Acuma poţi cu orice
Să mă legi

Legată inima de-aşa iubire,
În faţa Ta mă simt prea mic,
Dar pot să cânt
Dumnezeiasca-Ţi Fire;
Că Tu eşti totul, eu nimic

În veacurile cele viitoare
Când tot ce-i rău
Pe veci va fi apus,
În jurul Tău, nemărginite Soare,
Vom fi atraşi din ce în ce mai sus