057 Nu eu ci Domnul

1. Nu eu, ci Domnul
Onorat să fie,
Nu eu, ci El
Privit şi ascultat
Nu eu, ci Domnul
Să primească cinste,
Nu eu, ci El
Cel binecuvântat.

2. Nu eu, nu eu
Ceva ce se cuvine,
Nu eu, nu eu
Vreun merit de primit,
El, numai El
E toată vrednicia,
El, numai El,
Frumos de preamărit.

3. Nu eu, ci Domnul
Cel dintâi în toate,
Nu eu, ci El
Cel de pe urmă sfat,
El, Prea Înaltul
Rege-al veşniciei,
Eu, servul Său,
Ce-am fost răscumpărat.