061 Ce-ar fi faptura-mi fara tine
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Statistici
366
Vizualizări
15 ore
248
Descărcări
3 zile
0
Comentarii
061 Ce-ar fi faptura-mi fara tine
Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit? Ce-aş fi de n-ai fi Tu în mine cu harul Tău nemărginit? Aş fi un bulgăre de gheaţă, un chip de humă fără viaţă, O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineţă. Aşa aş fi, dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie, Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie. Eu n-aş şti azi ce-i fericirea vieţii-n mii şi mii de feţe, Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări şi frumuseţe. Aş fi un far fără lumină, pustie de nisipuri plină, Cu vânturi fără de odihnă, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină. Aş fi o albie uscată pe unde-a curs un râu odată, O frunză smulsă şi purtată fără de scop prin lumea toată. De n-ai fi fost Tu, Bunătate, Începătorule a toate, Cu haruri mii şi minunate, ce totul vrea şi totul poate. Tu m-ai suit în slăvi divine din lutu-ntunecatei tine. Isuse, sunt ce sunt prin Tine şi-acum şi-n veacul care vine.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.