101 Obosita e raza soarelui

Obosită e raza soarelui
Se vestejeşte floarea câmpului,
Toamna vine, vânt rece aducând
Trist murmură pârâiaşul, despărţirea vestind.

Totul în lume se schimbă,
Totul e numai o umbră
Dar dacă-n Isus noi trăim
Viaţă dobândim.

Sus, dincolo de marea stelelor
Unde suferinţa nu are loc,
Este o ţară frumoasă, cerească
Inima încolo-mi doreşte,
acolo-i ţara mea.

Pe pământ jos doar călător sunt eu
Suferinţa, lupta e-n drumul meu,
Dar dacă în Isus mi-e sufletul
Ştiu bine că El îmi va da,
din fericirea Sa.