108 Lasa-mi cumpana gandirii

Lasă-mi cumpăna gândirii

Lasă-mi cumpăna gândirii
mai înainte de-a vorbi,
Şi puterea stăpânirii,
adevăr să pot rosti.
Ştiu că Ţie-Ţi voi da seamă
pentru orişice am spus,
Şi mă umple, Doamne, teama
că osândei voi fi dus.

Prin mustrarea Ta cu milă înfrânează-mi limba mea,
Căci aşa uşor în vină
iarăşi, Doamne, pot cădea.
E mai grea ca piatra-n praştii
vorba ne-nstrunatei guri,
Doamne-nvaţă-mă măsura cumpănită din Scripturi.