119 E o stanca din vecie

E o Stâncă din vecie
Ce-adăpost îţi poate fi,
În timp bun şi de urgie,
Orice-ar fi, orice-ar veni

Stânca-mi binecuvântată
Ce mă ţine veşnic sus,
Oricât marea-i-nfuriată,
E Isus, Isus, Isus!

Valuri mari de mă-mpresoară
Şi în beznă de m-afund,
Sufletul nu mi-l doboară,
Căci pe Stâncă stau oricând

Liniştit pe a mea Stâncă
Eu stau, zorile-aşteptând,
Plin ce pace, pace-adâncă,
Azi şi mâine şi oricând

Stânca veşnic înălţată
Ce te poate ţine sus,
Azi şi veşnicia toată,
E Isus, Isus, Isus!