134 E viu al meu Mantuitor

E viu al meu Mântuitor
Şi Îl aştept nerăbdător;
Eu ştiu că-n cer mi-a pregătit
Cununa ce mi-a împletit

Deci ispitit oricât aş fi,
Eu în Isus m-oi odihni,
|: Prin El mereu voi birui,
Mereu la El de voi privi :|

Pe El vreau să-L mărturisesc,
Şi-n harul lui mereu să cresc,
Cu-ai Săi iubiţi şi eu s-aştept
Pe  Domnul meu
Cel bun şi drept

Iubirea-I fiindcă preţuiesc,
Mereu de El îmi amintesc,
Căci El din ceruri a venit
Şi pentru mine-a suferit

Căci iarăşi va veni Isus,
Să mă răpească-n ceruri sus;
Voi sta-nainte-I strălucind,
Mărirea Lui în veci slăvind