151 Cand veghezi in toi de noapte

1. Când veghezi în toi de noapte,
Și suspini cu greu,
Domnul bate, bate,
Bate tot mereu!
Să nu spui că-a fleacuri toate,
Că vorbind greșești,
Domnu-ți spune:
Și El bate,
Tu te-prăpădești.

2. Moartea sparge ușa-n silă,
La palat și beci,
Crezi că morți-i este milă,
Când te pierzi pe veci ?!...
Domnul geme și se duce,
Groaznic întristat,
Iar tu suflete prea dulce,
Iadului te-ai dat.

3. Ziua-n care tu vei bate,
Nu va-ntârzia;
Și atunci iubite frate,
Groaza te-a lua!
Lacrimi, plânset cu suspine,
Te vor năpădi;
Iar la porțile divine,
Te vor osândi.

4. Vrei să stai mereu în noapte,
Și-n suspinul greu?
Când El bate, bate, bate,
Bate tot mereu!....
Spun-I Lui ce te apasă,
Tot mărturisind,
Căci te-nvită
La-a Sa masa,
Drăgălaș zâmbind.