151 Se-apropie o furtuna

Se-apropie o furtună,
E ceru-ntunecat,
Tot muntele detună
Şi-n nori e cufundat
Păstorul se opreşte,
Ah, iată-l abătut,
O oaie-n munte s-a pierdut,
Şi El oile-Şi iubeşte!

Ah, unde mergi pe munte,
Păstor, Păstor duios?
Cine-ar putea să-nfrunte
Acest timp viforos?
Mă duc, Mă duc în pripă,
Căci muntele-i stâncos,
Ea poate în prăpăstii jos,
Să piară intr-o clipă!

Furtuna-afară creşte
Şi sufl-un vânt turbat,
Dar ne-ncetat păşeşte,
Păstorul minunat
Ah, a găsit-o-n fine,
Şi-acum în braţe-o ia!
Tot astfel a te-mbrăţişa,
Isus vrea şi pe tine!