166 Inima-mi mereu suspina

Inima-mi mereu suspină
După veşnicul cămin,
Unde-i linişte deplină,
Grijuri nu-s şi nici un chin

Ah, mi-e dor, mi-e dor de-acasă,
De oraşu-ncântător,
Unde îngerii veghează
La intrarea porţilor

Scump oraş, cetate sfântă,
Templul tău e Domnul meu;
Sufletu-mi spre tin’ se-avântă,
Lăudând pe Dumnezeu

Sus domneşte-o bucurie
Fără umbră, fără nor,
Ce durează-n veşnicie,
Ca şi-al ei Dăruitor