167 Cel ce Te-ai deschis mie

1. Cel ce Te-ai deschis mie,
Stâncă de mântuire,
Apa şi acel sânge,
 Care din coastă-ţi curge,
Sufletu-mi să-l mântuie,
 De păcat să mă spele.

2. Faptele câte-am lucrat,
Legea Ta le-a judecat,
Orişicât eu m-aş lupta,
Plângând ziua şi noaptea,
De păcat nu m-ar scăpa,
Numai sfântă mila Ta.

3. Sărman, dator,
Precum sunt,
La crucea Ta mă arunc.
Gol Doamne, îmbracă-mă!
Slab, dar, Tu, ajută-mă!
Vin ca şi un necurat,
Tu mă spală de păcat.

4. După lupta vieţii,
Dacă se-nchid ochii mei;
Când voi sta-naintea Ta,
Trâmbiţa când m-a chema;
Stânca mea!
O, rogu-Te,
În Tine mă ascunde!