172 Sear-a sosit plugarul vine-acasa

Sear’a sosit, plugarul
Vine-acasă,
El e trudit,
Tot trupul său e frânt,
Dar inima şi faţa-i
Sunt voioase,
Şi-n pace el
Va odihni-n curând!

De aceea ziua, seara,
Noaptea chiar,
El zorii dimineţii aşteaptă iar
Amurgul trist, trudnica zi,
Noaptea însăşi e frumoasă,
Căci pentru toţi mâine va fi
Sărbătoare glorioasă

El a arat pe vânt,
Ca şi pe ploaie,
Şi-a semănat
Nădăjduind mereu
Că Dumnezeu
Dă binecuvântare
Acelor ce se-ncred
În harul Său

Plugarii buni
Lucrează cu răbdare,
Acum e timp
De-arat şi semănat!
Şi chiar de sunt furtuni
Și strâmtorare,
Ei biruiesc prin Cel
Ce i-a-narmat

Creştinii-ajung voioşi
La capul vieţii;
Chiar noaptea ei
Au cerul înstelat,
Iar, când se-arată
Zorii dimineţii,
Suspinul lor în cântec
S-a schimbat

Iat-a sosit dorita dimineaţă;
Plugarii sunt de Domnul lor Lăudaţi;
Da, în sfârşit,
Sosi ziua măreaţă,
De munca lor ei
Sunt încununați

Şi zi, şi-amurg,
Și noapte au fugit,
Căci marea dimineaţ-
A strălucit!
Ai zilei zori au strălucit!
Da, suntem în cer acasă:
Tatăl cel bun, loc ne-a gătit;
Slava Lui e-n veci glorioasă