173 Stanca mantuirii
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
173 Stanca mantuirii
1. Stânca mântuirii, Tu, Către Tine vin acu’, Lasă sângele-Ţi vărsat Să mă spele de păcat; Rătăcit am fost şi rău, Ia-mă Tu la sânul Tău! 2. Căci ce zice Legea Ta Ca să fac eu n-aş putea, Chiar s-alerg, Să lupt cât pot, Şi să plâng amar de tot; Dacă harul Tău n-ar fi, Ştiu că nu m-aş mântui. 3. Neputând să-aduc nimic, Lângă cruce stau şi zic: „Eu sunt gol, Dă-mi Tu veşmânt, Eu sunt slab, Tu fă-mă sfânt! Îndurarea Ta o cer, Dacă nu mi-o dai azi, pier!” 4. Stânca mântuirii mi-eşti, Azi Te rog să mă primeşti! Pân’ acum Tu m-ai chemat, Dar eu tot Te-am refuzat; Azi când vreau Al Tău să fiu, Încă nu e prea târziu!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.