180 In familie-i ferice

1. În familie-i ferice,
Căci iubeşti şi eşti iubit,
 Lângă dulcea vatră-a casei,
Sufletul ţi-l întăreşti,
În mijlocul a lor tăi
Inima ţi-o oţeleşti.
Te cunoşti mai bine-acolo,
Și ajungi biruitor,
O, ce bine-i laolalt
Cu acei ce îi iubeşti!

2. Biruinţa-i anevoie,
Dar tu te deprinzi să lupţi,
Chiar când şovăie iubirea,
Şovăie numai puţin,
Te deprinzi cu-ngăduinţă,
Te deprinzi să lupţi mereu,
lima-ţi întinereşte,
Prin iubire biruieşti.
Binefăcătoare-i lupta
În mijlocul a lor tăi.

3. Necurmata voioşie,
Ce-o dă pacea lui Isus,
Vreau să fie-atot stăpână
În căminul meu de acum
Te iubesc o vatră scumpă,
Vreau să te desmierd mereu, Aşteptând clipa ferice,
Când în cer te vei muta,
Ca iubirea’n Domnul nostru
Să n’aibă niciun sfârşit.