215 Mai sus mai sus

Mai sus, mai sus,
Mereu mai sus,
A noastre inimi cântă,
Acolo-n slavă, făr’ de-apus,
E ţara noastră sfântă
Suind spre ea chemăm, Isus,
Cu dor doritu-Ţi Nume;
Mai sus, mai sus, mereu mai sus,
Ca să ieşim din lume

Urcăm cu ochii plini de dor,
Privind a noastră ţintă,
Atât avânt înălţător
Şi har ne înveşmântă…
Isuse, suspinând căutăm
Dorita Ta cetate;
Mai sus, mai sus ca să scăpăm
De tot ce-n noi păcat e

Tot mai uşor, tot mai plăcut
Urcuşul ni se face,
Încet, al nostru vas de lut
Se sfarmă, se desface,
Plutind cu sufletul înot
Prin marea de lumină,
Mai sus, mai sus, scăpaţi de tot
Ce-n noi rămas-a tină

Uşor, pe albe-aripi de vis,
Fiinţa noastră zboară
La cerul ce spre noi, deschis,
Lumini de-argint coboară,
Mai sus! Şi mulţi privesc miraţi
Măreaţa slavei taină
Mai sus, mai sus
Purtăm schimbaţi
Slăvita albă haină

Se-aprind luminile-n priviri
De-a cerului viaţă,
Se cern pe feţe străluciri
Din dulcea dimineaţă
Mai sus! Pe frunţi ni se aprind
Din pietre scumpe salbe,
Mai sus! Mai sus! Ce raze prind
A noastre haine albe

Mai sus, mai sus!
Ne-am cufundat
În slava Ta adâncă
Atâtea slăvi am colindat
Şi tot mai mergem încă…
Mai sus, din cer în cer, mai sus!
Cu chipul plin de soare
Cutremuraţi, plângând… Isus,
Îţi cădem la picioare!

Şi sărutând slăvitu-Ți strai,
În poala Ta vom pune
Tot braţul plin de crini din rai
Şi salbe, şi cunune…
Şi dorul, cât în ochi avem,
Şi-a ochilor lumină…
Preafericiţi că Te vedem
Şi rămânem cu Tine!