231 De sunt cateodata-ntristat

1. De sunt
Câteodată-ntristat
Şi-n inima mea disperat,
Pe Când n-am
Ce să mă-ngrijesc,
De lucrul pământesc,

Atunci strig
Către Dumnezeu,
Să stâmpere
Necazul meu;
Că grijurile
Astea lumeşti,
Nu sunt daruri cereşti.

2. Mi-aduc aminte
De Isus,
De Cel ce aceasta
Ne-a spus:
Să nu avem
Grijuri mereu,
Că-n cer e Dumnezeu,

Atunci aminte îmi aduc,
De-al meu cântec
Aşa plăcut,
Şi-ncep să cânt
Încet, frumos,
Tot cu suflet duios.

3. Din ce în ce
Cântarea mea,
Cu foc mai tare va suna,
Ceru-nnorat se-nsenină
De-o rază-n inimă,

Că-L văd pe-al meu
Mântuitor,
Pe al meu binevoitor,
Şi-aşa în loc
De plâns, suspin,
De bucurie-s plin.