231 Sus pe plaiurile cerului

Oare-atuncea cum va fi,
faţa când Îi vom privi,
Când pe Isus voi vedea,
chiar eu, salvat prin graţia Sa,
Când de mână mă va lua,
mă va duce-n ţara Sa,
O, ce zi, ce glorioasă va fi.

Nu vor fi, nu vor fi
greutăţi, dureri de dus,
Nici necaz de orice fel,
boli şi lacrimi, colo sus,
Va fi pace-n veci de veci,
când în ceruri ai să pleci,
O, ce zi, ce glorioasă va fi.

Sus, pe plaiurile cerului,
sus, acolo-n fericiri,
Acolo în ţara Domnului
noi o să ne întâlnim.
Pe malurile râurilor sfinte,
pe unde cristaline, argintii,
Pe munţi de foc,
în slava Lui cea mare,
Acolo te aştept să vii.

Sus, departe de orice dureri,
sus, acolo-n fericiri
Unde sunt doar bucurii,
noi o să ne întâlnim.
Pe malurile râurilor sfinte
cu îngerii în cete să zburăm,
Mi-e dor, mi-e dor acum
de-acele timpuri,
Pe care noi le aşteptăm.

Tu de ce nu vrei să vii
cu noi pe întinsele câmpii?
Acolo-n ţara dragostei
sufletul să-ţi mântuieşti?
Pe malurile râurilor sfinte,
pe unde cristaline, argintii,
Pe munţi de foc,
în slava Lui cea mare,
Acolo te aştept să vii.