236 Cand povara ma apasa

1. Când povara mă apasă
Și când drumul este greu.
Eu mă-ncred singur în casă
Și mă rog lui Dumnezeu,
Căci Scriptura ne învață,
Că orice-I vom cere Lui,
Ne va da acum, în viață,
Din belșugul cerului.

2.  Când furtuna se-ntețește
Și când valurile gem,
Sufletu-mi se odihnește,
În Isus și nu mă tem,
Căci Scriptura minunată,
Ne arată cum Isus,
Marea-a potolit odată,
Cu-un cuvânt
Ce atunci l-a spus.

3. Când e noapte-nourată.
Și nu văd în calea mea,
Mă călăusește-ndată
Domnul cu lumina Sa.
Căci Scriptura-i plină toată
De povești, ce spun frumos,
Că lumina adevărată
Este doar, Isus Hristos.

4. Când asupra-mi
Se adună toate
Domnul este viu,
Și mă ia cu El de mână,
Ca un tată pe-al său fiu,
Și Scriptura iarăși zice:
”Că de sunt cu Domnul Sfânt,
Să nu mai întreb aicea,
Nici de cer nici de pământ.”