247 Spre culmi de munte

1. Spre culmi de munte
Îmi înalţ privirea,
De unde vine ajutorul meu,
De la Acel ce ţine-n
Mâini zidirea,
De la slăvitul nostru
Dumnezeu.

2. Da, El veghează
Să nu-ţi clatini pasul,
El te păzeşte,
Credincios, la fel,
Chiar şi atunci
Când îţi aşterni popasul;
El, ce-a condus
Poporul Israel!

3. El te iubeşte
Ca pe o comoară;
Ţi-e adăpost
În soare arzător,
Ca un izvor de umbră
Ce coboară
Pe dreapta ta,
Aşa odihnitor!

4. Când Domnul
Fi-va pururi lângă tine,
De-orice păcat salvat
În veşnicii,
Cu sufletul purtat
De mâini divine,
De-acum şi până
În etern, vei fi!