248 In familie-i ferice

În familie-i ferice,
Căci iubeşti şi eşti iubit;
Lângă dulce, vatr-a casei,
Sufletul ţi-e odihnit
Şi în mijlocul iubirii,
Inima ţi-o oţeleşti;
Te cunoşti mai bine-acolo;
Orice greu îl biruieşti.
O, ce bine-i împreună
Cu cei pe care-i iubeşti!

Biruinţa-i anevoie,
Dar tu te-ai deprins să lupţi;
Chiar când şovăie iubirea,
Nu gândi ca să renunţi.
Te deprinzi cu-ngăduinţa,
Te deprinzi să lupţi mereu;
Inima-ți întinereşte,
De iubeşti pe Dumnezeu
Binefăcătoare-i clipa
Când te afli printre-ai tăi

Neîncetata voioşie,
Ce-o dă pacea lui Isus,
Vreau să fie-atotstăpână
În căminul meu de-acum
Te iubesc, o, vatră scumpă,
Lângă tine tot aş sta,
Aşteptând dorita clipă
Când în cer te vei muta
Ca iubirea-n Domnul nostru
Să nu aibă un sfârşit