254 Pe veci cu Dumnezeu

1. „Pe veci cu Dumnezeu!”,
Aşa-i deviza mea,
Cuvântu-acesta-i farul meu
Şi noaptea-i steaua mea.
În lume cât trăiesc,
Străin şi călător,
Întruna vreau să locuiesc
Cu-al meu Mântuitor!
Scump Isus, scump Isus
De Tine mi-este dor!

2. Spre cer mereu privesc,
Acolo-i ţara mea,
De multe ori mă socotesc
Ca şi sosit în ea!
Şi-atunci mai mult mi-e dor,
Un dor nepotolit,
Mi-e dor de-oraşul uimitor,
Ierusalim iubit!
Sfânt oraş, sfânt oraş,
Ierusalim iubit!

3. Adesea în dureri,
Când cad şi când suspin,
Ca şi-al lui Noe porumbel,
La arcă iarăşi vin…
Şi-n sufletu-mi mereu,
Ca pe seninul cer
Se-arată-al păcii curcubeu
Cu scumpe mângâieri!
Semn ceresc, semn ceresc,
Cum mângâi tu-n dureri!

4. Pe veci cu Dumnezeu!
O, Doamne-ajută-mi Tu
Ca tot spre Tine dorul meu
Să mi-l îndrept de-acu’!
Scăparea Tu îmi eşti,
Iar bucuria mea
În locuinţele cereşti
La Tine-o voi avea!
Pacea mea, pacea mea
La Tine-o voi avea!