259 Ai auzit vreodata prietene de mine

Ai auzit vreodată,
 Prietene de Mine?
Pe când în largul lumii
 Cutreierai semeţ
Pe când cu lănci şi scuturi,
Cohortele străine
 Te căutau să-ţi ceară-
Al vieţii tale preţ

Ai auzit vreodată,
 Prietene de mine
Când floarea vieţii tale
Îşi scutura podoaba
Ca să te scap de lanţuri,
De moarte şi ruşine
Eu am murit pe cruce,
În locul tău, Baraba

Eu răsădisem pacea,
 Tu semănai furtuna
Şi pe-amândoi mulţimea
 Ne-a pus pe un cântar
Minciuna cea din umbră
Alese-atunci minciuna
Tâlharii cei cu vază
Cerură pe tâlhar

Puteam să zbor din lume,
Sătul de-a ei urgie
Şi-atunci mulţimea oarbă
Te-ar fi cerut degeaba
Dar m-am gândit la tine,
Privind spre veşnicie
Şi am murit pe cruce,
În locul tău Baraba

Te chem şi astăzi,
Vino şi vom străbate norii
Te-am căutat cu lacrimi
Prin spini şi bolovani
Dar vremea e târzie,
Mijesc pe dealuri zorii
Şi ceru-ntreg Te-aşteaptă
 De două mii de ani

De-ai şti ce neagră-i noaptea
Și ce adânc fierbinte
Va fi când suferinţa
 Nu va cunoaşte graba
Vei plânge-ntotdeauna
Și-ţi vei aduce-aminte
Că am murit pe cruce,
În locul tău, Baraba