260 Asa de mult m-a chinuit setea

Așa de mult m-a chinuit setea
Și patul nu-l părăseam,
Degeaba apa-a fost tulburată,
Eu făr’ nădejde eram

O! cum să trăiesc fără de nădejde
Puternice Dumnezeu?
Degeaba apa-a fost tulburată,
Căci altul se vindecă

Dar într-o zi spre mine se-apleacă
Și mă ridică-un străin,
Și mâna rece duios mi-o prinse;
Cu lacrimi El mi-a vorbit

O! Sfântă putere-ai pătruns în mine
Și patul l-am părăsit,
Betezda azi este luminată
De-al meu scump vindecător

Acum tresaltă căci ai putere
Tu, care olog erai,
Și părăsește acum Betezda
Unde-ai stat atâția ani

O! Tu ești a mea slăvită nădejde
Și pentru Tine trăiesc,
Căci pentru mine L-ai dat pe Isus
Slăvitul Mântuitor