262 Lasa-mi cumpana gandirii

1. Lasă-mi cumpăna gândirii,
Mai 'nainte de-a vorbi,
Şi puterea stăpânirii,
Adevăr să pot rosti.
Ştiu că Ţie-ţi voi da seama
Pentru orişice am spus,
Și mă umple, Doamne, teamă,
Că osândei voi fi dus.

2. Doamne-ndură-Te de mine, Singur eu mă osândesc,
Când de voie, fără voie,
Cu gura păcătuiesc,
Vrednic sunt de judecată.
O, îndură-te Isus!
Ca să nu aud odată:
Că gura mea greş a spus.

3. Prin mustrarea Ta cu milă,
Înfrânează-mi limba mea.
Căci uşor sau chiar în silă,
Lesne-n vină pot cădea.
E mai grea ca piatra-n praştii,
Vorba ne-nstrunatei guri,
Doamne-nvaţă-mă măsura
Cumpănită din Scripturi.