268 O Pastorule bun

O, Păstorule bun,
Paşte sufletul meu ostenit,
Căci pe dulcea Ta păşune
Sunt atât de fericit;
Doar acolo este hrana
Care viaţă dă din plin,
Şi pe cale, în ispite,
Întărit sunt pe deplin.

Ştiu că sunt în lumea largă
Şi-alte feluri de păşuni,
Însă toate-s veninoase,
Pline de deşertăciuni;
Chiar în jurul meu, oriunde,
Eu le pot găsi uşor,
Dar ce ele îmi oferă
E amar şi trecător.

Am trăit o vreme-acolo,
Pe-ale lumii largi păşuni,
Neştiind că sunt departe de tot
Ce e sfânt şi bun;
Multe pofte şi păcate
Viaţa mi-au împovărat,
De-adevăr şi fericire
Ele m-au îndepărtat.

Dar Tu ai venit la mine,
Pe păşunea Ta m-ai pus,
M-ai adus din nou la viaţă,
Bunule Păstor, Isus;
Cu aleşii Tăi pe cale
Din Cuvânt eu mă hrănesc
Şi cu Tine împreună
Către cer călătoresc.