274 Veniti priviti

Veniţi, priviţi pe Domnul nostru
Pe cruce răstignit de noi
El suferă dispreţ şi moarte,
Cu trupul frânt, de tot zdrobit

El pentru noi
Pe cruce-a fost pus,
Suferit-a pentru noi;
Deci, strânşi în scumpu-I
 Nume-acum,
Să-L preamărim,
Cântându-I toţi!

Priviţi-I fruntea-ncununată
Cu spini ce-o fac să sângere!
Ostaşii greu Îl pălmuiesc toţi,
Iar El se roagă pentru ei

 Priviţi-I mâinile străpunse
De cuiele bătute-adânc!
Din coastă sânge, apă curge,
Iertare, pace dând la toţi

Şi când a zis Isus: ”Mi-e sete!”
La noi toţi S-a gândit atunci,
De noi de toţi Îi era sete,
Voia ca noi să fim ai Lui

Şi când osânda El purtat-a,
De care vrednici noi eram,
Strigat-a: ”Dumnezeul Meu, oh,
De ce M-ai părăsit, de ce?”

”Sfârşitu-s-a acuma totul!”
Păcatul ispăşit a fost,
”Eu Ţie, Tată,
Îmi dau duhul”,
A zis, şi capul Și-a plecat

Pe cruce pentru noi murit-a
Ca să ne scape de păcat,
De-aceea azi slăvim din inimi
Pe Cel ce pentru noi S-a dat