318 Cine pe cerul cel albastru

Cin’ pe cerul cel albastru Soarele a înălţat,
Ca lumină şi căldură
Să ne dea neîncetat?

Cine nopţilor dă farmec
Prin tăcerea de nespus,
Când puzderie de stele Strălucesc pe boltă sus?

Cine iarba înverzeşte
Și-o aşterne pe câmpii,
Verzi covoare uriaşe,
Mândre lanuri aurii?

Cine mii de flori gingaşe Prin livezi a presărat,
Şi-n culori vii, minunate, Măiestrit le-a îmbrăcat?

Cin’ seminţei dă putere
Să rodească însutit?
Ca să dea belşug de hrană Muncitorului trudit?

 Cu puterea-I minunată,
El pe toate le-a-ntocmit,
De aceea-acum cu toţii
Să-i cântăm: „Fii preamărit!”