336 Al rugii ceas ce dulce-mi esti

Al rugii ceas, ce dulce-mi ești!
Așa cum sunt, tu mă primești!
Și mă conduci la Dumnezeu,
Să-I spun Lui tot necazul meu!
Și când spre mine vin dureri,
Isus trimite noi puteri;
Când ‘nalț
Spre ceruri rugăciuni
Păzit sunt chiar și prin minuni.

Al rugii ceas, ce dulce-mi ești!
Când Domnul
Din ‘nălțimi cerești
Binecuvântă inima,
Ce-n fața Lui se va-nchina.
El zice: “Fața-Mi căutați,
Cu-al Meu Cuvânt, vă mângâiați!”
Eu mă încred, aștept și sper,
În timpul rugii către cer!

Al rugii ceas, ce dulce-mi ești!
Când sunt mâhnit mă liniștești,
Cât timp aici călătoresc,
Eu către cer cu dor privesc;
Iar după-al morții vis, ușor,
Mă va chema Isus cu dor,
Dar chiar și-n cer îmi amintesc
De-al rugii ceas, un ceas ceresc!