340 Atat iubit-a Dumnezeu

Atât iubit-a Dumnezeu
De mult această lume,
Că dete chiar pe Fiul Său,
Ca jertfă fără nume!
Îl văd Calvarul greu urcând,
Sub grea povară sângerând,

Tăcut şi blând ca Mielul!
Ocări, batjocuri, răni şi spini
Și cuie-n palme, oh, cât chin
Purtat-a Mieluşelul!

Privind la cruce gânditor
Îmi înţeleg păcatul,
Al morţii ghimpe-ngrozitor
Și-a lui răsplată: iadul!
Cum ai primit în locul meu
Să fii străpuns, să suferi greu,

Să porţi a mea osândă!
O, da-nţeleg al meu păcat
Ce suferinţă Te-a costat,
Pe Tine, fire blândă

Isuse, vreau aşa cum vrei,
Să-ndur pentru dreptate,
A lumii şi-a fiilor ei,
Batjocuri, răutate
Precum, apoi, şi Tu-ai murit,
Și eu la timpul cuvenit,

Să mor vreau pentru Tine;
Şi mort să fiu pentru-orice rău,
Viu numai pentru Dumnezeu,
Şi numai pentru bine

Isuse, Mieluşel jertfit,
Iubirea Ta-i sublimă!
Prin cruce ai îndeplinit
Lucrarea Ta deplină;
Prin cruce-al iadului gâtlej,
Și-al focului grozav vârtej,

E-nchis pentru vecie;
Tu poartă de-aur ne-ai deschis
Spre gloriosul Paradis,
Spre-a Ta împărăţie!