340 O Mantuitorule

O, Mântuitorule,
Adăpost îmi eşti deplin
Când furtuna vâjâie
Şi când valurile vin.
Strânge-mă la sânul Tău,
Lângă Tine ţine-mă,
Du-mă neatins în port,
De căderi păzeşte-mă!

Altă ocrotire n-am,
Fără Tine sunt pierdut!
Nu vreau singur să mă laşi;
Numai Tu eşti al meu scut.
Doar în Tine mă încred,
Tu eşti ajutorul meu;
Prinde-mi mâna să nu cad,
Strânge-mă la pieptul Tău.

O, Isuse-n Tine eu
Am găsit tot ce-mi doresc.
Orb de sunt, lumină am;
Slab de sunt, mă întăresc.
Tu eşti sfânt, eu păcătos,
Dar acum la Tine vin,
Tu îmi ierţi al meu păcat;
De-ndurare Tu eşti plin.