391 Il vad adesea si-L admir

1. Îl văd adesea și-l admir
Pe-urmașul Domnului Hristos,
Sorbind al lacrimii potir
Cu pași smeriți pe drum spinos
De unde are el puteri
Să-nfrunte-atâtea mari dureri?
Iar el mi-a spus:
“Nădejdea mea-i
Hristos și biruința Sa!”

2. Îl văd purtând adeseori,
În luptă sabie și scut;
Și simt cum rănile îl dor,
Dar văd că nu se dă bătut!
“De unde ai așa curaj
Să speri, să lupți, să nu te lași?’’
Iar el mi-a spus:
“Nădejdea mea-i
Hristos și biruința Sa!”

3. Suntem cu toții peregrini
Prin valea negrelor dureri,
Deși îngustă și cu spini,
Cărarea duce sus în cer!
La Tine, Doamne, am găsit
Putere până la sfârșit;
Păstrează-n noi, nădejdea Ta
S-avem putere a lupta!