558 Zace-n iesle-n umilire

Zace-n iesle-n umilire,
Drăgălaşul prunc, Isus,
Azi ne-aduce mântuire,
Coborându-Se de sus,
Uită-te cum îţi zâmbeşte
Şi la inimă-ţi grăieşte
|: Bucurie aducând :|

Păstoraşii cu iuţeală,
Către Domnul se grăbesc,
Intră-n grajdu-I cu sfială
Şi pe Dumnezeu găsesc
Vitişoare adunate
Se-ncălzesc dar vântul bate,
|: Şi El plânge tremurând :|

El la ieslea-I ne pofteşte,
Să-L urmăm şi să-L iubim,
El ne cheamă şi doreşte
Sus în cer cu El să fim
Din a Sale ieslişoare,
Ale Sale mâinişoare
|: Le întinde către noi :|