565 Mai sus de albastre zari

1. Mai sus de-albastre
Zări lăsăm
Privirea să ne zboare,
De unde grabnic așteptăm
Pe Domnul să coboare,
În slava Lui, pe norul alb,
Pe cei aleși s-adune,
Așa cuvântul spune.

2. Trecut-au ani de suferinți
Cu pribegiri amare,
Și-n dorul lacrimii fierbinți
E-atâta așteptare.
De ce-ntârzii, Isuse bun?
Mi-e inima pustie;
O! vin și ne mângâie.

3. Mi-e dor de casa Ta
De sus,
De țara minunată,
Acolo unde Tu ne-ai spus
Că ne vei duce-odată.
Să vii, să vii în slava Ta!
Noi Te-așteptăm Isuse,
Cu candele aprinse.