567 Stravechii pribegi in pustie

1. Străvechii pribegi în pustie,
De șerpi veninoși
Fiind mușcați,
Priveau la un șarpe de-aramă
Și-ndată erau vindecați.
Azi, când șerpi de ispite
Ne toarnă în suflet venin,
Să privim spre jertfa iubirii
Și vom fi izbăviți pe deplin.

2. Noi toți cei salvați
Prin credință,
Prin tainicul Miel răstignit,
Suntem mai curați ca un nufăr,
Mai albi ca un crin înflorit.
Că oricând glasul lumii
Ne-aduce în piept vreun ecou,
Noi privim din nou spre Golgota
Și păcatul dispare din nou.

3. Prietene drag, ține minte
Și-ascultă Cuvântul cel viu,
Învață secretul salvării,
Ce-a fost învățat în pustiu!
Vechii șerpi, de-altădată
Sunt duhuri luptând dușmănos,
Ce-au învins prin rău
Lumea-ntreagă
Dar au fost biruite-n Hristos!