576 Adeseori cararea mea

1. Adeseori, cărarea mea
E-o cale de dureri,
E-o cale de-ncercare grea,
Dar am și mângâieri.
Orișicât de trist aș fi,
Inima mea neîncetat
E-n mâna bună-a Domnului
Și de iubirea Lui sunt apărat.

2. Adeseori suspin și plâns
Și-amar e hrana mea,
Dar al credinței foc nu-i stins
Și nici nădejdea mea;
Căci Păstorul meu, Isus,
A plâns și El, și-a suferit,
Să am curaj, chiar El mi-a spus,
Căci El pe-orice
Vrăjmaș a biruit.

3.Când gânduri negre mă răpun
Sau când mă simt stingher,
Necazul oare cui să-l spun
Și sfat cui am să-i cer?
Prieten bun mi-a mai rămas,
Iar în necaz un frate bun;
La El mă duc cu-amarul meu
Și păsul meu întreg
Doar Lui I-l spun.

4. Chiar neagra
Clipă-a morții când
Se-arată-n calea mea,
De tot și toate mă despart,
Când e să trec prin ea.
Tu, Isuse ești mereu
Cu mine-atunci, ca orișicând
Tu mă păstrezi la pieptul Tău,
Păzit de brațul Tău,
Pân’ la mormânt.