593 In familie-i ferice

1. În familie-i ferice,
Căci iubești și ești iubit;
Lângă dulce vatra casei,
Sufletul ți-e odihnit;
Și în mijlocul iubirii,
Inima ți-o oțelești:
Te cunoști mai bine-acolo;
Orice greu îl biruiești!
O, ce bine-i împreună
Cu acei ce îi iubești!

2. Biruința-i anevoie,
Dar tu te deprinzi să lupți;
Chiar când șovăie iubirea,
Nu gândi ca să renunți.
Te deprinzi cu-ngăduința,
Te deprinzi să lupți mereu:
Inima întinerește,
De-L iubești pe Dumnezeu;
Binefăcătoare-i clipa,
Când te afli printre-ai tăi.

3. Ne-ncetata voioșie,
Ce dă pacea lui Isus,
Vreau să fie-atotstăpână
Și-n căminul meu de-acum.
Te iubesc, o, vatră scumpă,
Lângă tine tot aș sta,
Așteptând dorita clipă,
Când în cer mă voi muta,
Ca iubirea-n Domnul nostru
Să nu aibă un sfârșit!