620 Visam ca-a sosit judecata

1. Visam că-a sosit judecata;
Lângă Tronul din Ziua de-apoi,
S-au strâns ale lumii popoare,
Era judecata în toi.
Lângă Tron,
Sclipitor, un arhanghel,
Ce din goarna lui a răsunat,
S-au oprit în loc stele și soare,
Și pământul și timpul au stat.

Ce vaiet și ce tânguire,
Alergau cei
Pierduți în pustiu,
Strigat-au pe ei
Munți să cadă,
Salvarea doreau
Prea târziu!

2. Acolo era și bogatul,
Dar el banii lui nu-i mai avea,
Cu ce mai putea să plătească?
Și mare datornic era.
Tot acolo-am văzut
Pe cel mândru,
Cât de mare și el se credea,
Dar când îngerul deschise cartea,
Numele lui, înscris, nu era.

3. Iar văduva și cu orfanul,
Erau printre acei ce-au crezut,
Durerea lor, chinul, necazul,
În glorie s-au prefăcut.
Am văzut pe bețivul în gloată,
Și pe cel ce-i dădea de băut
Căci un înger
Venea ca să-i scoată
Înspre locul acel de temut.

4. Un om cu dreptatea lui vine,
Iată faptele-i zdrențe apar,
Ce drepți se credeau marii preoți,
Pe Domnul ducând la Calvar!
Am văzut și pe cei ce amână,
Nu acum, o, mai lasă-mi un ceas,
Însă tot amăgiți cu-amânarea,
Ei afară în chin au rămas.