621 Amar iti era sufletul o Mielule divin

Amar Îţi era sufletul,
O, Mielule divin,
Când ai intrat în Ghetsimani,
 Să-L rogi pe Tatăl Sfânt
De-i cu putinţă ca paharul
Greu să treacă,
Dar totuşi, voia Ta, o, sfinte Tată,
Să se facă

O, du-mă, Doamne,
Și pe mine-n Ghetsimane
Să-mi arăţi şi mie
Unde Te-ai rugat,
Du-mă la Golgota
Pe sinistrul munte,
Ca să plâng la cruce
Unde ai răbdat

O dimineaţă era tristă,
Noaptea dispăru
Învăluită în misterul
Albei dimineţi,
Privighetoarea tristă
Nu-şi mai cântă vechiul glas
Iar în grădina Ghetsimani
Doar lacrimi au rămas

Noi nu-i cunoaştem preţul
Și nici nu-l vom şti nicicând
Vândutu-L-ai, tu, Iuda
Pentru treizeci de-arginţi
În Ghetsimani întreaga gloată
Mare de avari
Se duseră ca să Te prindă
Ca pe un tâlhar

Îngenunchiat cu crucea-n spate
Și cununi de spini,
Isus pe muntele Golgota,
Cade printre crini
Calvarul suferinţei nemiloase
A urcat,
Trupul e atârnat pe cruce,
Sângele-l vărsat